Dor de tatǎ : Liliana Trif

"Cȃnd sunt copiii noștri mici,

Noi pentru ei suntem TӐTICI!

Ce gingaș e și sunǎ bine:

TӐTICULE, MI-E DOR DE TINE!

Dar anii trec și deodatǎ

Nu mai ești TӐTIC, acum ești TATӐ,

Dar și așa tot sunǎ bine:

TATӐ,... ȋmi este dor de tine!

Dar cresc, nu le mai ești pe plac,

Din TATӐ, tu devii BABAC

Şi vorba sunǎ trist și gol

BABACULE, ... mai dǎ-mi un pol!

Dar viața e un foc de paie

Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE

Iar vorba ta ȋn rȃs e luatǎ

TATAIE,...ia mai las-o baltǎ...!

Şi-n anii care-ți mai rǎmȃn,

Te vor numi doar ӐL BӐTRȊN

Şi vorba lor te nǎucește:

BӐTRȊNE, .... ce-ți mai trebuiește?

Copile, tu sǎ ai științǎ,

Am fost un tatǎ cu credințǎ

Şi din puțin, de-a fost sǎ fie

Eu am rǎbdat și ți-am dat ție.

Dar fǎ-mi, te rog, o bucurie,

La cimitir, de vii la mine

Sǎ-mi zici ca ȋn copilǎrie:

TӐTICULE,... mi-e dor de tine...!"